Ştii de ce…?
Ştii de ce nisipul acceptă mângâierea valurilor?
Pentru ca mângâierea lor îl alină.
Ştii de ce crestele munţilor se lasă îmbrăţişate de vânt?
Pentru că îmbrăţişat de vânt, muntele se simte în siguranţă.
Ştii de ce pământul îşi spală trupul în stropi de ploaie?
Pentru că stropii de ploaie îl vor face mai frumos.
Ştii de ce pădurea sta veşnic trează la cântatul păsărilor?
Pentru că al păsărilor glas este precum o mângâiere sinceră pe suflet.
Ştii de ce pinguinii îndrăgostiţi rămân împreună toată viaţa?
Pentru că merită.
Acum imaginează-ţi că suntem nisip, valuri, munţi, vânt, pământ, stropi de ploaie, păduri, zburătoare, pinguini…
lacună…
e goală camera
acum doar umbre
se joacă absurdul teatru pe pereţi
şi ceasul ticăie
de parcă spectatorii aplaudă
sunt totuşi prea înceţi
e plin de jeg
nu neg
asta mi-e viaţa
mă simt parcă înconjurat de lilieci
te plâng pereţii plânge geamul plânge lustra
când te îmbraci
ne sărutăm
şi pleci
parfumul tău încă persistă
parcă te-aud spunându-mi
te doresc
ecoul clipei de amor inundă totul
înot
şi mi-amintesc cât te iubesc
sunt singur
gol
mă încălzesc la lumânare
cum ne-am tot încălzit în alte seri
şi totu-i gol
şi totul doare
căldura ta cerşită-n încăperi
e goală camera
acum doar umbre
se pierd haotic duse de fiori
şi ceasul ticăie
de parcă spectatorii
aşteaptă o nouă scenă de amor
Orice iubire are stropi de infinit 